Putem schimba lumea în mai bine. Unde începem? Învățând și reînvățând să ne respectăm mâncarea. Mulțumim, nu risipim!
Resursele de hrană sunt fundația vieții de zi cu zi. Alegerile noastre de hrană fac diferența între un trai împlinit și sănătos și unul prin care ne irosim timpul, banii și energia.
Problema risipei alimentare este în strânsă legătură cu toate aspectele semnificative ale vieții: economie, mediu, dar și educație.
Proiectul Food Waste Combat există ca să ne amintească tuturor de asta. Nu putem oferi reguli precise care pot salva planeta, dar am dezvoltat de-a lungul timpului recomandări și materiale utile. Dacă le urmăm, putem reduce semnificativ risipa de hrană și implicit, risipa altor resurse valoroase.
Când vorbim despre risipa de hrană, vorbim de fapt despre a înțelege circuitul hranei noastre: despre cum ne obținem hrana, cum o consumăm și cum protejăm această resursă.
Risipa alimentară cuprinde toate alimentele produse pentru consumul uman care se pierd sau sunt aruncate de la locul de producție și până când ajung în farfurii.
La nivel global, combaterea risipei alimentare este analizată și monitorizată prin obiectivul de dezvoltare durabilă 12.3 (Risipa și pierderile de hrană).
Ținta stabilită de ONU prin Obiectivul de dezvoltare durabilă 12.3 este reducerea risipei de hrană cu 50% până în 2030.
Conform FAO, azi suntem doar la 14% din această țintă la nivel global.
Pierderile mari de alimente au efecte profunde asupra economiei, mediului și a sănătății noastre. Cu alte cuvinte, aruncând mâncare pierdem bani, facem rău mediului, dezechilibrăm cererea de hrană și adâncim diferențele sociale între cei cu surplus de hrană și cei care abia își pot permite o masă caldă pe zi.
DE REȚINUT: Un măr, o felie de pâine ori un iaurt aruncat la gunoi este mai mult decât ceea ce vedem, înseamnă un cumul de resurse - resurse naturale (sol, apă), munca oamenilor, timp, salarii, cheltuieli pentru energie și transport, banii pe care i-am dat pe acel aliment.
Anual, noi, românii aruncăm o cantitate mare de alimente. Suficient cât să umplem 127.500 de camioane. Aliniate în coloană, aceste camioane ar reprezenta distanța de la București la München.
Conform unui studiu Food Waste Combat din 2012, cantitatea pe care o aruncăm anual ar putea hrăni orașul Cluj-Napoca timp de 20 de ani.
Până la 50% din toată risipa alimentară o produc consumatorii individuali din mediul urban. Adică noi, oamenii.
Cheltuim pe hrană 40% din venituri, iar 33% - 50% din aceasta ajunge direct în coșul de gunoi. Cel mai adesea, mâncare gătită. Iar de cele mai multe ori, cantitatea de mâncare aruncată într-o zi de o persoană reprezintă cantitativ o masă completă (350 de grame).
Mai puțină mâncare risipită înseamnă:
mai multe economii
Costurile risipei care pot fi evitate anual / gospodărie: 200€ (Estonia), 340€ (Olanda), 598€ (UK). Pentru România, nu avem încă informații. Ce cost am putea evita noi anual?
un bine adus mediului înconjurător
Producând și consumând cât este nevoie și nu mai mult, economisim resurse. Risipa de hrană înseamnă și risipa de apă: un burger are nevoie de 2400 de litri de apă pentru a fi produs. Dacă irosim chiar și o parte din el, am irosit și apa încorporată.
Fiecare dintre noi suntem implicați în lanțul alimentar și e esențial să înțelegem în ce etape ale procesului se produce risipa. Odată înțelese cauzele risipei pe fiecare verigă a lanțului vom ști cum trebuie acționat, putând trece la definirea unor soluții.